Nu sunt un cititor de poezie, nu am sensibilitatea necesară pentru a putea răzbi metaforele poeților, însă Pablo Neruda ocupă un loc aparte în inima mea. În studenție eram amorezat de profesoara de limbă engleză, profesoară care era îndrăgostită de poemele lui Neruda, astfel am ajuns și eu să-l descopăr și să mă bucur de versurile sale. Sub atenta îndrumarea a frumoasei domnișoare, am început să-l simt pe Neruda, să-l trăiesc, să vibrez la cuvintele sale, cedând unei dulci și dureroase subjugări.
Abia mai târziu am aflat despre orientările politice ale lui Neruda și am descoperit și alte scrieri de-ale sale în afara poemelor de dragoste, însă Neruda a continuat să mă fascineze. Pentru finețea cu care mânuiește limbajul, sensibilitatea aparte de care dă dovadă indiferent de tema pe care și-o alege, capacitatea de a se ridica deasupra lucrurilor astfel încât să-și permită o lansare aproape sinucigașă în esența trăirilor pe care le cercetează și disecă pentru a le oferi sub o formă care farmecă cititorul precum un cântec al ielelor recomand volumul tuturor cititorilor care doresc să-și testeze (in)sensibilitatea pe care cred că o au.
