Cu siguranță evenimentul incendiului de la catedrala Notre-Dame din Paris din toamna anului 2019 ne-a întristat pe toți deopotrivă, credincioși sau necredincioși, francofoni sau oameni care nu au vorbit franceza niciodată. Și aceasta din două motive elementare: mai întâi, pentru că am văzut căzând un simbol cultural foarte puternic, o imagine iconică, cu care în mod clar am asociat ceva la un moment dat în viață, apoi, pentru faptul că am înțeles că, deși nu au existat victime în incendiul propriu-zis, totuși, mii de inimi au fost pârjolite, metaforic, de flăcările ce au mistuit, aparent, doar o structură de beton, fier, lemn și sticlă. Acestea sunt, în fond, roadele empatiei și ele sunt cât se poate de bune.

Pentru scriitorul britanic Ken Follet, cunoscut publicului larg atât pentru romanele sale polițiste, cât și pentru monumentalele trilogii istorice, Stâlpii pământului și Trilogia secolului, se pare că emoția a fost una foarte puternică, mai ales pentru că el este un mare admirator atât al celebrei Notre-Dame, cât și al altor catedrale medievale din întreaga lume, despre care s-a și documentat serios pentru una dintre cărțile sale de căpătâi. Atât de puternică încât s-a hotărât în scurt timp de la incendiu, să scrie o carte prin care să ducă mai departe istoria acestui monument, și mai mult decât atât, semnificația lui culturală. Pentru că, cel puțin pentru francezi, dar și pentru mulți dintre europeni, de Notre-Dame se leagă o serie de evenimente istorice care au schimbat efectiv cursul lumii, dintre care cele mai semnificative sunt Revoluția franceză de la 1789 și eliberarea Parisului de sub ocupația nazistă din anul 1944. Astfel, cartea aceasta a sa, purtând un titlu atât de scurt și totuși atât de pregnant, deși de mici dimensiuni, condensează între coperțile ei o istorie de 856 de ani a unui monument, a unei națiuni și dacă vreți, a unei salbe de idei filosofice, politice și sociale, care au marcat lumea.