Mașina de scris a lui F. Scott Fitzgerald se comportă foarte straniu ori de câte ori degetele acestuia încep să bată spasmodic în taste. Uneori cântă jazz, alteori „șuieră ca un sfânt care botează cu foc, predicând peste o congregație de sonde”; Harper Lee este deosebit de emoționată să publice o carte în România comunistă, țară în care este aruncat de un vis și Jack Kerouac, tocmai pentru a putea visa aici mult și bine; Dino Buzzati uită că el este Dino Buzzati, dar se dumirește tocmai când se surprinde scriind ca Dino Buzzati. Toate acestea sunt posibile în lumea imaginată de Iulia Georgeta Popescu în cartea ei de debut, „Notorius”. Nu se poate spune cu precizie dacă este cea mai bună dintre toate lumile posibile, dar sunt șanse mari să fie cea mai pestriță, cea mai veselă și cea mai surprinzătoare, o adevărată lume a tuturor posibilităților. 

Este un volum de povestiri experimentale, construite anume ca răstălmăciri inedite la alte povestiri, atât ale unor clasici ai literaturii universale, precum cei enumerați mai sus, cât și a unor scriitori români contemporani ca Ofelia Prodan, Ștefan Caraman, George Vasilievici, Daniel D. Marin sau Alina Nedelea. Dar dincolo de latura aceasta experimentală, povestirile Iuliei fascinează mai cu seamă  prin lejeritatea cu care își lasă imaginația să zburde pe câmpiile întotdeauna însorite ale fanteziei, câmpii pe care cresc din loc în loc pâlcuri de poezie și plantații vaste de umor nebun.