Când știi că prozatorul nostru e născut în Japonia, dar de mic copil a trăit în Marea Britanie, ai despre el o imagine care îți va fi rău de tot contrazisă de cele cinci proze scurte pe care le poți citi în acest volum. Însă Nocturne este o introducere bună în opera proaspătului premiant Nobel pentru Literatură.
Kazuo Ishiguro folosește muzica drept pretext pentru a exprima tensiunea unor relații. În fond, cam toate prozele acestui volum descriu momente de cumpănă: un muzician întâlnește în Piața San Marco pe idolul mamei sale, muzician celebru ale cărui piese reușiseră să intre și pe piața țărilor comuniste. Acum e bătrân, ieșit din lumina reflectoarelor și trece printr-o criză de cuplu care pare să fie un preambul spre un nou succes. Doi prieteni se revăd după o vreme, unul bogat, căsătorit cu o prietenă comună din anii studenției, celălalt sărac, predând engleza prin lumea întreagă. Lucrul care îi lega în tinerețe – aceleași interpretări de jazz, acum pare să îi despartă. La fel, condiția materială, ambițiile financiare și modul de a privi viața. Și totuși, prietenul bogat apelează la cel sărac pentru a construi un scenariu alambicat pornind de la contrastul vieții lor.
Într-o altă proză, un violoncelist fără carieră, Tibor, întâlnește o tânără bogată care se recomandă drept o celebritate în lumea violonceliștilor. Tânărul nostru, sărac, venit din lumea țărilor comuniste, nu știe ce să creadă, însă treptat relația dintre cei doi devine din ce în ce mai apropiată, tânăra instruindu-l în noi tehnici, forțându-l să învețe pentru a depăși propria condiție de artist pe cale să se rateze. Nimic nu e clar și cititorul nu știe încotro se îndreaptă această relație, altfel distantă, misterioasă și parcă suspectă.
Ishiguro profită de ambiguitățile și de tensiunile momentelor de cumpănă. Muzicienii sunt personaje picate ca din greșeală în scenarii deja bine construite, dar ajunse în momente în care lucrurile s-au împotmolit. Muzica dezleagă tensiuni, dezgroapă amintiri, alungă vibrațiile negative. Însă tot muzica e un pretext pentru această lume tensionată în care totul pare să se năruie și nimic să se salveze. În proza Malvern Hills, un chitarist fără contracte părăsește Londra pentru a petrece vara la sora lui. Muncește la cafeneaua ei pentru a plăti cazarea și masa, nu se prea înțelege cu cumnatul său, însă profită de peisajul superb pentru a compune noi piese pentru provocările toamnei londoneze. Munca dificilă, clienții enervanți, dar și viața lui boemă, în contrast puternic cu cea a cumnatului, duce imediat către un conflict mocnit, însă previzibil.
Ishiguro lasă tensiunea să mocnească până explodează, fără a oferi însă un răspuns. Conflictele de cuplu sunt un refren pe care prozele acestul volum îl repetă la nesfârșit, un refren cunoscut, dar care creează de fiecare dată personaje puternice și o literatură de cea mai bună calitate.
