Cărțile lui Anton Pann, atât Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea, cât și Povestea vorbii sau mai apoi O șezătoare la țară mi-au marcat copilăria într-un mod cât se poate de frumos și mai ales folositor, din fiecare rămânând atât cu versuri învățate pe de rost, cât și cu temeinice principii morale, atât cât le puteam eu înțelege, cu mintea mea de copil. Dar dintre toate, prima mi-a plăcut cel mai mult pentru că m-a și făcut să râd sănătos. Și cum ai putea să nu râzi când citești atâtea snoave în care Nastratin, cât era el de Hoge, adică înțelept, se trezea mereu în situații din care nu ieșea decât șifonat. Ca cea în care își sparge capul în fântână din cauza unei porunci date prostește elevilor săi, sau cea în care este „bombardat” de cârmuitorul județului cu smochinele pe care i le adusese plocon. Dar la fel de bine mi-au mers la suflet și cele în care el reușea să-i tragă pe alții în piept, profitând de naivitatea lor, ca în povestea cu măgarul pe care se angajase să-l învețe carte, sau cele în care, purtându-se aparent prostește, le dă celorlalți lecții de bună cuviință, ca în celebrul episod cu haina de nuntă pe care o poftește să mănânce în locul său.
Ediția aceasta din colecția Arthur Retro este o reeditare a celei din 1955, de la editura Tineretului, cu ilustrații de Marcela Cordescu, fiind destinată în egală măsură copiilor de azi, dar și părinților ce vor să își amintească cât mai fidel de copilărie și care simt că trebuie să le împărtășească și copiiilor lor cel puțin o parte din miracolul unei copilării de neuitat.
