Am zis că Flori de ruină este mai special, pentru că reușește că cuprindă cumva majoritatea temelor pe care le-a tot abordat și pe cele pe care le va tot aborda în viitoarele romane: dispariția, alienarea, nostalgia, copilăria, umberele, trecutul, scrisul-amintire. În plus, în acest roman apare mai mult silueta tatălui, și el un mare dispărut, un om care probabil l-a marcat enorm pe micul Patrick, nu prin fapte sau prezență, ci tocmai prin absența alimentată de multe povești stranii despre el: mici afaceri necurate, trafic, cârdășia cu persoane dubioase, joburi mizere, amante, călătorii.

Malad este un roman cu adevărat complex, care nu trădează stângăcii de debutant. Tonul este calibrat pentru a vorbi cititorului cu uşurinţă; tema este fascinantă şi tratată în moduri surprinzătoare; acţiunea te ţine cu sufletul la gură şi te face să citeşti cartea repede, avid de răspunsuri; eroul principal trece prin întâmplări şi situaţii incredibile, dar încadrate credibil în naraţiune; personajele sunt construite fără greşeală, în complexitatea lor; iar scenele fantastice se întrepătrund atât de bine cu cele ancorate în realitate încât trecerea dintre ele este aproape insesizabilă.

Deși tematica supereroului este ultra-folosită în literatură, dar și în filme, această veveriță supererou este un pic altfel, mult mai apropiată de categoria de vârstă dedicată (prin felul în care îi sunt conturate caracteristicile). Lectura acestei cărți m-a amuzat și binedispus, iar atunci când te cufunzi în poveste alături de copilul tău, sentimentul e cu totul și cu totul altfel, vezi ce îi place, la ce pasaje râde cel mai tare, la care e mai curios ori care duce la cel mai mare număr de întrebări.