În cele aproape 700 de pagini ale romanului vocile narative se schimbă, avem de-a face cu o carte foarte complexă, unde sunt inserate scrisori, articole de ziar, monologuri, descrieri atente ale stărilor sufletești, dar și ale peisajelor, vedem o Japonie contemporană de parcă ar fi scrisă prin ochi unui vizitator. O mare calitate a lui Murakami, și ceea ce îl diferențiază de alți autori japonezi, e că el reușește să îmbine miturile Japoniei cu cele ale Occidentului și scrie într-un fel aproape american.

Pasternak a ilustrat în detalii sumbre sistemul politic rusesc și viața mizeră a celor apăsați pe ceafă de bocancul vertiginos al comunismului. Cele trei dimensiuni ale acțiunii romanului: istorică, socială și politică alcătuiesc o frescă brută a condiției intelectualului supraviețuitor în sânul unei Rusii surghiunite de corupție și de propagandă politică de factură mizerabilă (vă sună cunoscut?) , aflată în permanență în tăvălugul unei revoluții în care bogații ajung să devină simpli ”tovarăși”.