Având o dinamică oscilantă, cu puncte de maximum şi de terminus inserate, subtil, în prima parte, şi cu o mărturisire menită să facă lumină în viaţa eroinei, în cea de-a doua, romanul pune pe tapet drama unei mame-surogat ce-şi vede pruncul în braţele femeii cu care încheiase un anumit pact, şi al cărui tată era soţul mamei adoptive. Având pe fundal febra primilor ani ai Celui de-al Doilea Război Mondial, povestea poartă amprenta tulburărilor care cuprinseseră Franţa, a ocupării Parisului de către armata celui de-al III-lea Reich şi a dezbinării relaţiilor de familie.

Deși poate părea amenințător din cauza dimensiunii, romanul este, în ceea ce mă privește, un instrument inteligent de a pătrunde și mai adânc în subteranul uman (nu că am avea acces așa cum ne-am dori). Probabil că autorul n-a decis ca scopul cărții să fie umorul necontenit al cititorului, adică nu vă așteptați să fie o carte dedicată consumului de bere și de semințe; am un sentiment că Hašek a scris-o pentru a arăta lumii cum patriotismul se ofilește cu fiecare zi petrecută pe front, cum omul se transformă într-un biped cu creier înecat de frica morții.