Mortina este o fetiță „aproape” la fel ca toate celelalte. Îi place să se joace, să facă glumițe, să descopere locuri, lucruri și oameni noi. Doar că toate acestea nu prea se pot realiza, pentru simplul fapt că ea „trăiește” captivă într-o vilă anostă, despre care se crede că este bântuită, în care își duce zilele lângă o mătușă ursuză, numită Dispăruta, și un câine, e drept, destul de prietenos. Poate vă veți întreba de ce am folosit ghilimelele în cele două cazuri de mai sus. Ei, bine, poate n-ar fi rău să știți totuși că Mortina este... o fetiță zombie. Stați, nu fugiți. Nu vă va face niciun rău. Și dacă nu mă credeți pe mine, întrebați-i pe ceilalți copii din carte, cu care aceasta reușește totuși să se împrietenească, recurgând, firește, la o serie de farse... morbide.

 Mortina nu este doar o haioasă poveste de groază pentru copii. Și nici doar o altă poveste gen Familia Adams. Este întâi de toate o poveste despre faptul că fiecare om este diferit față de ceilalți. Și că, dincolo de aceasta, avem nevoie să relaționăm unii cu ceilalți. Iar pentru asta, primul pas este acceptarea celuilalt, așa cum este, cu tot ce are el mai altfel decât noi.