Încă nu știu dacă ar trebui să mă bucur atunci când știința reușește să descopere prin metode științifice motivele ascunse ale acțiunilor noastre sau să mă sperii de faptul că vom putea fi în curând decodificați științific. Până vom ajunge însă la acel punct, citesc cu interes cărțile ce caută să popularizeze rezultatele științifice, indiferent de domeniu. Paul J. Zak se află undeva la granița dintre chimie, neurologie și psihologie, studiind influența oxitocinei asupra comportamentului uman. S-ar părea că empatia umană are o bază chimică mult mai puternică decât am fi bănuit până acum iar ultimele rezultate științifice par a confirma acest lucru. Experimentele cu oxitocină ale autorului asupra mai multor categorii de oameni arată faptul că, supuși unui astfel de compus natural secretat de fiecare dintre noi, tindem să avem mai multă încredere în cei din jur și să empatizăm mai puternic cu situația lor, lucru care naște sentimente asemănătoare și în ceilalți oameni. Acest lucru poate duce la un comportament mult mai deschis față de cei din jur, comportament de care am putea beneficia chiar și din punct de vedere economic. O simplă moleculă precum oxitocina pare a fi responsabilă de mare parte din acțiunile noastre sociale, o viitoare manipulare a unei astfel de molecule putând fi răspunsul multor probleme de neîncredere sau nepăsare față de ceilalți, născute de stresul vieții cotidiene.