Alfie Kohn are câteva idei esenţiale pe care le ia şi le reia, pare-se, sub diferite forme, la fiecare nouă apariţie: educaţia prin pedepse şi recompense este cât se poate de nocivă, competiţia, ierarhizarea în şcoală şi notarea la fel, tema pentru acasă ar trebui abololită (cel puţin până în perioada liceului), dezaprobarea făţă de greşelile copiilor nu ar trebui afişată şi, de asemenea, copiii nu ar trebui să se confrunte niciodată cu propriile eşecuri (toată lumea va primi, la sfârşit, premii de consolare). Cu siguranţă o serie de idei revoluţionare despre care veţi vrea să aflaţi câte ceva.

O carte despre parentingul care le îngăduie copiilor să se dezvolte fără intervenţii „deranjante“ din parte părinţilor, dar şi despre părinţii care vor urmări mereu cu cea mai mare grijă paşii copiilor.

Eu unul mi-am subliniat cu roşu ideile lui Thomas Gordon (pe care Alfie Kohn le reia, fără a face trimitere la cunoscutul său înaintaş), cu galben toate ideile argumentate sofistic sau pur şi simplu greşit întemeiate şi cu albastru referirile la studii ale căror date sunt doar parţial prezentate. La sfârşit am rămas cu o carte tricoloră în care nu a mai rămas nimic de subliniat.