Studiul realizat de teologul catolic Brant Pitre despre Taina Sfintei Euharistii și, mai exact, despre rădăcinile iudaice ale acesteia are la bază o întâmplare mai degrabă sentimentală. Autorul, student fiind, se îndrăgostește și apoi se logodește cu o tânără protestantă. Iar pentru nunta propriu-zisă aveau nevoie și de binecuvântarea pastorului acesteia. Numai că, între pastorul protestant și tânărul teolog catolic se iscă o dezbatere încinsă pe tema Euharistiei, cel dintâi spunând că aceasta nu are decât o valoare simbolică, în vreme ce al doilea susținea, mai degrabă pe baza credinței sale, prezența reală a lui Hristos în materia tainei. Dezavantajul de moment al tânărului catolic a fost lipsa unor argumente solide. Drept pentru care s-a apucat serios de studiu. 

Așa a luat naștere lucrarea aceasta, care dovedește cu argumente nu doar teologice, ci și istorice, arheologice și culturale faptul că Iisus Hristos, iudeu fiind, preia ritualul evreiesc al Paștilor, care avea în centru tot figura mielul jertfit, ce prefigura Jertfa Mântuitorului, îl reînnoiște și îl transfigurează, întemeind la Cina cea de Taină Sfânta Taină a Euharistiei, prin care se oferă pe Sine, celor ce-l doresc spre împărtășire și spre hrană sufletească și trupească.

Nu știm dacă prin acest studiu a schimbat în vreun fel concepția acelui pastor protestant, dar știm cu siguranță că pentru creștinii catolici și chiar și pentru ortodocși, acesta este un bun prilej de a reflecta mai bine asupra importanței acestei Sfinte Taine, care este de fapt nucleul cultului și al etosului creștin originar.