După primele două cărți care nu prea mi-au fost pe plac și care mai-mai că au stricat o relație care nici măcar nu a început încă cu Patrick Modiano, am citit Micuța Bijou. Pentru că sunt insistent și pentru că-mi place să cred în a doua sau a treia șansă, Micuța Bijou m-a apropiat de proaspătul laureat al Premiului Nobel pentru Literatură. Nesperat, aș spune.
Pentru prima dată am reușit să văd Parisul prin ochii unui personaj al lui Modiano. Mirosuri, imagini, case, oameni. Povestea este cea a unei tinere care crede că și-a zărit mama care a părăsit-o pe când era mică și începe să-și aducă aminte de trecut, amintirile împletindu-se cu evenimente din prezent, lucruri care o ajută să-și înțeleagă mai bine viața. Însă rădăcinile micuței Bijou sunt de mult retezate și simte o nevoie disperată de a se ancora în realitate, cât mai aproape de persoanele pe care le cunoaște în timpul în care o caută pe mama pierdută... Va reuși tânărul altoi să se desprindă și să supraviețuiască?
Da, ne-am dat reciproc o șansă și mă bucur că am descoperit o mică bijuterie a literaturii franceze. Descoperire pe care cu plăcere vă invit și pe voi să o faceți.