Un băiețel ce locuia singur pe un asteroid. Un trandafir capricios. Iubire, călătorie, personaje tot mai ciudate, o vulpe vorbitoare și multe-multe lecții pentru adultul din noi, semnat: cu drag, tu pe când erai mic.

„Micul Prinț” a fost una dintre cărțile recurente din viața mea de până acum. A fost citită din nou și din nou, o dată la câtiva ani, cam de fiecare dată când intram într-o nouă etapă. Fiecare din aceste recitiri mi-a adus o „nouă” carte dinaintea ochilor, deoarece cu fiecare vârstă am înțeles-o tot altfel – un basm cu adevărat frumos pentru vremea copilăriei, o poveste de dragoste în perioada adolescenței, o alegorie a vieții pentru prima parte a tinereții. Abia aștept să o recitesc la 30 de ani și mai departe pentru a vedea ce înțelesuri o să-i mai găsesc atunci. 

Ce mi-a plăcut: simplitatea poveștii și a ilustrațiilor, călătoria de pe un asteoid pe altul, faptul că poate fi recitită indiferent de vârstă, oaia într-o cutie, imaginea pe care mi-a făcut-o despre Saint-Exupéri-omul.