Mica țară a scriitorului rwandez Gaël Faye este o mică bijuterie autobiografică. Descriindu-și copilăria, trăită în Burundi, încearcă să rememoreze evenimente ascunse într-un colț al minții sale („Întorcându-mă pe urmele trecutului, am înțeles că sunt exilat din copilăria mea”). Romanul, se poate spune, este structurat în două capitole importante ale aceste perioade juvenile. Prima parte prezintă situația familiei mixte, francezo-rwandeză (Tata european și Mama din țara africană, exilată), ce trăiește o viață destul de normală în Burundi. Copilul Gaby, personajul central, trăiește împreună cu surioara sa Ana și alți băieți din cartier aventurile oricărei copilării (adunări în locuri interzise, mers la scăldat, la furat de mango, ca un Nică burundez). Toată această parte se petrece pe fondul crizei etnice din Rwanda, când populația tutsi a fost supusă unui genocid (aprilie-mai 1993).

Ecourile acestui masacru sunt surprinse doar prin dialogurile cu ceilalți băieți sau prin încercările Mamei de a-și găsi rudele rwandeze. A doua parte a copilăriei lui Gaby și a romanului aduce problemele etnice chiar în societatea burundeză ducând la schimbarea inocentului protagonist ce încearcă să se țină departe de violențe. Dramatismul acestei perioade este cel mai bine exprimat prin emoționantele scrisori către Laure (fetiță cu care Gaby corespondează) și către Christian (vărul său omorât în masacrul din Rwanda).

Un roman de o extraordinară profunzime, scris cu „sânge rece” de autor care a trăit un moment tragic și violent al istoriei Africii.