Ei bine, dragilor, cartea aceasta e atât de frumoasă, tristă și bine scrisă încât Lavinia Braniște a devenit una dintre scriitoarele mele preferate. Și, ce e mai bine și mai frumos, cartea are și un sfârșit fericit, așa cum îi stă bine unei cărți pentru cei mai mici dintre noi.

Melcușorul nostru e foarte supărat pentru că toată ziua locuiește doar cu Moșumelc și nu și-a mai văzut mama de foarte mult timp. Mama lui e plecată departe, undeva peste drum, într-un loc în care puțini melci au ajuns vreodată. Și a venit ziua lui și nimic nu reușește să-l înveselească pentru că mama e departe și nu e lângă el. Însă Miriapodul Centiped a fost general de armată și are o mulțime de idei, care de care mai tehnice, avansate și puțin probabil să îi reușească. Însă cu ajutorul prietenilor nimic nu e imposibil. Nici chiar să zbori peste periculosul drum în tufișurile necunoscute.

O poveste simpatică rău care uneori te face să plângi. Dar e o poveste educativă despre ce înseamnă să ai părinți plecați departe la muncă de care ți-e dor și pe care ai vrea să îi vezi aproape de tine. O poveste cum nu se putea mai potrivită pentru lumea din jurul nostru.