Max și Moritz sunt doi copii nu prea cuminți, puși mereu pe fapte rele. Am putea spune doi mici delincvenți care nu se dau în lături de la mai nicio farsă. Ceea ce nu ar fi neapărat ceva rău, dacă glumele lor, de-a dreptul nesărate, nu ar avea și urmări nefericite. Ca de exemplu, aceea în care i-au ușurat gospodăria văduvei Bolte de patru găini, pe care le-au spânzurat printr-un șiretlic bine pus la cale. Sau ca aceea în care l-au făcut pe domnul Țap, croitorul, să cadă în râu, îmbolnăvindu-se destul de tare. Ca să nu mai vorbim de ce a pățit domnul Lampă-Mică, atunci când Max și Moritz i-au pus în pipă o doză zdravănă de praf de pușcă. Însă, cum ulciorul nu merge de multe ori la apă, le-a venit și lor rândul să iasă șifonați, sau mai degrabă măcinați, după o șotie de-a lor nebunească. Despre ce este vorbă veți afla voi din carte. Și-apoi să vă văd și pe voi de vă va mai arde de glume din acelea din care oameni muncitori să iasă în pagubă. 

Dragi copii, Max și Moritz nu sunt tocmai niște exemple demne de urmat. E drept că nici ei nu aveau gânduri neapărat negre. Nu erau răi în sufletul lor. Doar că nu făceau niciun efort să discearnă între o glumă bună și una nebună. De bună seamă, copiilor le este firesc să glumească. Și asta nu este ceva rău. În fond, o glumă bună, chiar și o șotie, bine ticluită, îi poate amuza și pe adulți, ba chiar se mai bucură și ei să iasă din monotonia grijilor pentru ziua de mâine. Însă de fiecare dată când puneți la cale vreo farsă, vreo păcăleală, asigurați-vă că nu puneți pe nimeni în pericol. Altfel, ceea ce s-ar dori a fi ceva distractiv, ar putea avea urmări grave, ceea ce cu siguranță nu își dorește nimeni, nu-i așa?