La început de an am citit Marina, romanul preferat al lui Zafon, care este pentru mine cel mai bun din categoria cărților pentru tineret. Umbra vîntului, Jocul îngerului și Labirintul spiritelor sunt, după părerea mea, mai bune, dar asta se datorează și faptului că sunt mai lungi, cu mai mult spațiu de creionare a poveștilor. Poate și de aceea cartea a III-a a tetralogiei, Prizonierul cerului, nu se ridică la perfecțiunea celorlalte volume, cu toate că este o piesă importantă a întregului puzzle, ce mi-a plăcut mult.

Revenind la titlurile ce intră la categoria de cărți pentru adolescenți, Marina este al patrulea volum, după Prințul din negură, Luminile din septembrie și Palatul de la Miazănoapte. Este și cel mai mai dens roman dintre cele patru, cu multe povești de viață ce împreună dau naștere unui tablou gotic de mare clasă, de care te îndrăgostești de la primele priviri.

Suntem la sfârșitul anilor ’70, în minunata Barcelona, acolo unde alături de adolescenții Oscar și Marina aflăm misterul unui om de știință obsedat de viață ce se joacă de-a Dumnezeu cu cei din jurul său. Avem parte de proteze ortopedice, cadavre readuse la viață, monștri cu chip uman și povești de dragoste ce le unește și le desparte pe toate.

Sună enigmatic, nu-i așa? Tocmai asta e ideea, misterul urmând a fi dezvelit de fiecare cititor în parte, care va descoperi că dintr-o poveste în alta se naște un lanț al zbuciumului interior, ai cărui demoni nu se lasă bătuți nici în pragul morții.

Am citit cartea pe repede-nainte, cu o sete ce mi-a adus aminte de romanele din tetralogia Cimitirul Cărților Uitate, unde fiecare cotlon întunecat al Barcelonei ascunde un nou secret, o nouă taină se mă va conduce spre următoarea piesă a puzzle-ului vieții. Cred că volumul ar fi fost și mai bun dacă ar fi fost lungit mai mult, dar s-a menținut aceeași lungime ca la celelalte trei, ceea ce nu m-a deranjat prea tare, putând devora lectura în două șederi.

Eu nu cred că Marina este un roman doar pentru adolescenți, ba chiar aș zice că unele pasaje ascund mesaje mult mai profunde decât s-ar simți la prima vedere. Avem și scene intense, de o explicitate macabră, ce nu le-aș recomanda tinerilor sub 14 ani (sau chiar mai sus). Dar da, este o carte pe care și tinerii o pot citi, deschizându-le mai apoi apetitul pentru celelalte romane ale lui Zafon.

Citiți Marina pentru frumusețea unui oraș bântuit de fantomele trecutului, pentru o iubire adolescentină simpatică, pentru povești de dragoste ce trec de bariera vieții, pentru obsesii și răzbunare și pentru o narațiune sublimă.

Mai jos las 7 citate ce mi-au plăcut tare mult din carte, ce reprezintă o mică parte din magica lume din Marina:

„Ca să uiți de propriile probleme, nu există nimic mai bun decât să citești despre ale celorlalți.„

„Uneori, lucrurile cele mai reale se petrec doar în închipuire, Oscar, mi-a răspuns ea. Nu ne amintim decât ceea ce nu s-a petrecut nicicând.„

„Adevarul e că nu prea am încredem în progresele științei moderne. La urma urmelor, ce fel de știința aceasta care poate duce un om pe Lună, dar nu poate pune un coltuc de pâine pe masa fiecăruia?„

„Toată geografia, trigonometria și aritmetica lumii nu te-ajută cu nimic dacă nu înveți să gândești singur, se justifica Marina. Și în nicio școală nu te învață așa ceva. Nu figurează în programă.„

„Dacă oamenii ar gândi a patra parte din cât vorbesc, lumea noastră ar fi raiul pe pământ.„

„Lumea oamenilor e viața. Moartea nu ne aparține.„

„Pe atunci, nu știam că, mai devreme sau mai târziu, oceanul ne înapoiază amintirile pe care le-am îngropat în apele lui.„