Am citit Marile speranțe cu gândul la perioada liceului și la lista de lecturi obligatorii din acea perioadă. Nu am fost niciodată un mare fan al clasicilor și al lecturilor greoaie, cu descrieri interminabile și cuvinte mari lipsite de conținut și acțiune; însă Dickens este departe de acea categorie de scriitori, scriitura sa fiind una plăcută și fluentă.

Povestea lui Pip este dureroasă și plină de învățături, ideală pentru adolescenți sau pentru adolescenții din noi, asta în cazul în care și voi ați depășit perioada adolescenței. Acesta, orfan fiind, încearcă să-și depășească condiția de copil sărac și să-și găsească locul în lume. Descoperind în parcursul său mai multe tipologii de oameni și descoperindu-se în primul rând pe sine, ajunge să înțeleagă că marile sale speranțe sunt lipsite de valoare și învață că adevăratele valori nu sunt cele materiale. Mai mult de atât tânărul trăiește pe propria piele zicala „haina nu îl face pe om” și înțelege că nu întotdeauna în spatele unei ținute elegante de află un caracter care să o oglindească.