Povestea spune că odată, un moșneag, mergând iarna prin pădure și-a pierdut o mănușă. Un șoricel, trecând pe acolo și găsind-o s-a gândit că i-ar putea fi o casă pe cinste. Nu după mult timp, i s-a alăturat și o broască. Apoi a venit să locuiască în mănușă și un iepure. Ba chiar și o vulpe. Iar mai târziu, un lup. Deși de pe acum erau cam mulți, celor cinci li s-a făcut milă și de mistreț și l-au primit în casa lor, adică în mănușa moșneagului, cea cu un singur deget. Nu după mult timp a venit și un urs și atât s-a rugat de cei șase prieteni să îl primească înăuntru încât aceștia au cedat. De pe acum în mănușa moșneagului locuiau în armonie șapte suflete. Dar au fugit cu toții, care încotro când s-a întors bătrânul să își caute mănușa, însoțit și de un câine.
Aceasta este o poveste populară ucraineană. Este foarte simplă, dar din ea învățăm un lucru foarte frumos și totodată foarte important: să fim buni la suflet, să avem dragoste și înțelegere pentru fiecare om ce ne cere ajutorul într-o problemă sau alta și să avem tot timpul casa și sufletul deschise pentru cel de-aproape al nostru. Bineînțeles, bunătatea ne-o putem exprima și față de animăluțe. Nu chiar față de cele din pădure, ca cele din poveste, dar față de cele de pe lângă casă, cu siguranță.
Această nouă ediție a Mănușii, având un design inedit, cu coperți chiar în formă de mănușă, este împodobită foarte frumos cu desene de Erik Bulatov și Oleg Vasiliev.
