E de-ajuns să citești o povestire sau o nuvelă scrisă de Gogol, ca să înțelegi ce e cu obsesiile care se învârt în jurul literaturii ruse. Personajele lui ridiculizează ierarhii sociale, evenimentele pe care le generează sau care vin peste ei, fără drept de apel, construiesc o lume inedită, așezată și aruncată în aer doar de scriitura sa posomorâtă și jucăușă. Coerența, înlănțuirea logică a evenimentelor vor fi de mult uitate, universul gogolian având propriile reguli, iar un frizer și doi funcționari vor fi cei care îl vor obliga pe cititor să treacă prin stări profunde de tristețe, veselie și confuzie. Povestirile sunt capabile să acapareze într-o așa măsură, încât cu greu se va mai găsi vreun motiv pentru a părăsi o lume a absurdului și a ridicolului. Neapărat de ascultat albumul Adei Milea, Nasul, realizat în colaborare cu Bobo Burlăcianu, pentru o interpretare excelentă a nuvelei lui Gogol.