După „China în zece cuvinte”, Yu Hua revine să ne amintească problemele prin care trece China contemporană, aflată încă sub semnul moaismului (o formă trunchiată, totuși, de noii conducători). Deși a ajuns o mare putere de care lumea se teme, marea țară asiatică se confruntă cu anumite situații în care cetățeanul de rând este păgubit în continuare, partidul conducător este măcinat de corupție iar imaginea externă este din ce în ce mai mult știrbită.

Cu toate acestea, Yu Hua ne arată că poporul chinez începe să se sature de autocrație și depune eforturi din ce în ce în mai mari pentru o democratizare a societății prin proteste stradale sau virtuale, prin vocile scriitorilor și a presei. Ceea ce încearcă Yu Hua să aducă în prim-plan, prin aceste experiențe directe sau întâlnite, e că moștenirea lui Mao (care persistă într-un fel sau altul) poate fi uitată și se poate construi o nouă Chină.