Mâini cuminţi este acel amestec nemaipomenit de ficţiune şi realitate, de infomaţie ştiinţifică şi amintiri triste, de introspecţie, umor şi inteligenţă, care ar putea mulţumi pe oricine, fie că e interesat direct, indirect sau deloc de creşterea copiilor şi de autism. Ana Dragu este o mamă singură, crescând doi copii dintre care cel mai mic, Saşa, autist, reuşeşte să-şi folosească urechea muzicală impecabilă cântând, compunând şi izbutind să intre la un liceu de muzică alături de tineri care nu au trecut prin grelele chinuri ale autismului. Cartea este o excelentă lecţie de dăruire, o demonstraţie că orice poate fi realizat cu inteligenţă, dăruire şi mai ales cu dragoste. Dacă din Poveşti cu scriitoare şi copii, în care articolul  Anei Dragu este prea scurt, anunţând Mâini cuminţi am văzut cât de greu se poate, din cartea aceasta am aflat că se pot creşte copii chiar şi cu probleme grave, fără ca viaţa să pară un imens chin şi fără ca lumea cu totul să scape de sub control.