Cartea s-a destrămat în mâinile mele în timp ce o citeam. Am luat întâmplarea ca pe un simbol: oare aveam prea multă fervoare în lectură? Mi s-a povestit despre ea cu entuziasm și mi-a stârnit repede interesul. Am întors pagină după pagină, aproape nesătulă. Autorul se scuză în repetate rânduri, atât la începutul cărții, cât și la final, pentru cititorii care s-ar putea simți jigniți de asemănarea omului cu o maimuță și explicarea unor comporamente sociale prin biologie/fiziologie. Cu toate acestea, cartea nu este defel ofensivă, ba chiar mi se pare că laudă întru câtva omenirea pentru drumul lung pe care l-a străbătut în evoluția sa.