Pentru Maddie Little, o fetiță pasionată de științe și mai ales de microbiologie, începerea gimnaziului coincide cu o serie de evenimente nefericite: mai întâi, moartea bunicului favorit, care îi fusese și cel mai iubit mentor într-ale științei, apoi vestea că părinții vor să scoată casa acestuia la vânzare, apoi descoperirea că și ea suferă, la fel ca sora ei mai mare, de boala de sânge „von Willebrand”, care le-o răpise și pe bunica lor. Apoi faptul că prietena ei cea mai bună, care merge acum la altă școală, și-a făcut altă prietenă și, cireașa de pe tort, constatarea că dintre noii colegi, niciunul nu pare interesat de prietenia ei. Simțindu-se singură și neajutorată, începe să compună, așa cum o învățase bunicul, POS-uri, adică proceduri operaționale standard, menite să o ajute să iasă cu bine din orice împrejurare neplăcută, pe care și le notează în caietul ei special. Numai că POS-urile ei sunt adeseori răutăcioase, mai ales cele referitoare la noii colegi de clasă. Iar când aceștia descoperă caietul buclucaș, Maddie rămâne complet singură. Salvarea ei vine de la cealaltă bunică, care văzând-o demoralizată, îi împărtășește secretul suprem despre formula prieteneiei. În ce constă aceasta, veți descoperi citind cartea până la final.
Maddie Little și formula prieteniei este un mic roman pentru preadolescenți, scris pe limba lor, adeseori codată, despre micile probleme cu care se confruntă aceștia și despre modul în care reușesc să treacă peste ele. Bineînțeles, accentul pică pe tema prieteniei, dar vizează și relațiile familiale, precum și confruntarea fiecăruia cu propria personalitate, mereu în schimbare, mereu surprinzătoare. O carte ce poate funcționa și ca un ghid însoțitor prin vârsta transformărilor, mai ales pentru cei singuratici care nu reușesc să priceapă cum stă treaba cu preadolescența, cu gimnaziul, cu prietenia și cu viața de „nici copil-nici adult”, în general.
