Dacă, într-o lume creaţionistă, Darwin a reuşit să identifice şi să formuleze evoluţia fără a stabili sau clarifica mecanismele care o fac posibilă, s-a ajuns astăzi, consideră Dawkins, ca biologii să poarte o reală responsabilitate, aceea de a-i convinge cu orice preţ pe cei care încă mai cred că dumnezeu a creat lumea aşa cum este astăzi de justeţea teoriei evoluţiei şi, totodată, de lipsa de sacralitate a întregului proces evolutiv. Încercând să îşi păstreze de la un capăt la altul atitudinea (condescendentă) de om de ştiinţă fără a intra în polemicile atât de tentante creştinism-ateism, Richard Dawkins ne oferă cât se poate de explicit chiar şi pentru cititorul nefamiliarizat cu evoluţionismul o serie de dovezi şi uneori interpretări ale acestora ca un fel de ultimă încercare de a demonstra teoria lui Darwin, o sinteză a tot ce poate fi relevant pentru publicul larg în această privinţă: un almanah al evoluţiei, un adevărat “ghid de utilizare” exhaustiv şi bine sistematizat. Rămâne la latitudinea cititorul să judece dacă toate calităţile vizate sunt întrunite şi dacă ghidul e de un real folos.  
Este dificil de stabilit clar cărui public i se adresează lucrarea lui Dawkins. Cunoscutul război pe care autorul îl duce împotriva negaţioniştilor teoriei evoluţiei, a celor care susţin creaţionismul (pământului tânăr) ne-ar îndreptăţi să spunem că întreaga listă de dovezi ale evoluţiei şi stilul suficient de clar pe care autorul în foloseşte li se adresează. Pe de altă parte, atitudinea nerespectuoasă la adresa lor, precum şi complicitatea pe care o solicită cititorilor adesea pe parcursul lucrării ne-ar îndreptăţi să credem că este o carte de popularizare a ştiinţei şi o încercare de a furniza dovezi clare ale evoluţiei pentru eventuale contacte ale cititorului cu cei care iau creaţionismul ad litteram. O parte dintre specialişti, în schimb, pare că nu au apreciat deteriorarea conţinutului în favoarea intenţiei de popularizare a teoriilor şi experimentelor ştiinţifice prezentate pe parcursul lucrării. Lumea ca un mare spectacol este, de fapt, un alt mod de a aborda credinţa ca himeră, o încercare care se vrea decisivă în problema înţelegerii şi abordării evoluţionismului pe care puţini creaţionişti vor cumpăra şi citi din scoarţă în scoarţă şi în care cei pasionaţi de subiect vor găsi ceva noutăţi şi implicaţii inedite ale informaţiilor binecunoscute.