E cu adevărat trist că piața de carte din România e atât de letargică încât editorii sunt nevoiți să traducă doar cele mai vândute romane dintr-o serie anumită, privându-i astfel pe și-așa puținii cititori de bucuria pe care ți-o dă reîntâlnirea cu personajele preferate. De pildă, „Locul de unde vine lumina” este al nouălea volum din seria Inspector Șef Gamache, fiind precedat, la Editura Trei, de volumul nr. 10 al seriei, „Lungul drum spre casă”.
Louise Penny creează o intrigă complexă, dezvoltată pe două planuri narative la a căror intersecție se află Inspectorul Gamache, un respectat șef al brigăzii de Omucideri din cadrul forțelor de poliție ale Quebec-ului. Chemat de o veche prietenă în orășelul Three Pines pentru a investiga uciderea uneia dintre cvintuplele Ouellet (o senzație canadiană din anii ‘30 și referință la cazul real al fetițelor Dionne), inspectorul are răgazul necesar să se sustragă unei conspirații care i-a decimat prin transferuri și concedieri echipa și care pare să aibă proporții gigantice și un scop malefic nevăzut. În paralel cu misterul cvintuplei ucise, care se aliniază cuminte structurii romanului polițist, se desfășoară, așadar, un thriller complicat în care Gamache joacă atât rolul vânatului cât și pe cel al vânătorului.
Cele doua planuri se întretaie adesea, ajungând să facă schimb de actori și scene de mai multe ori pe parcursul cărții. De regulă, genul acesta de încâlcire a firului narativ are multe șanse să strice toată construcția, însă Louise Penny face o treabă foarte bună în susținerea lui cu o mulțime de detalii, personaje atent clădite și relații care au loc de desfășurare și care redau imaginea unei comunități cât se poate de reale.
Romanul este lung și nu se parcurge cu rapiditate, însă dezlegarea misterului și deznodământul problemelor lui Gamache sunt de-a dreptul satisfăcătoare. Recomandat pentru un weekend prelungit, eventual în pragul iernii, ca să se potrivească ninsorii și frigului canadian.
