Pe autorul britanic, Roald Dahl, îl știți cu siguranță foarte bine datorită minunatelor sale cărți pentru copii, cu Charlie, cu Matilda, cu George, cu James, cu Danny și bineînțeles cu vulpoiul Fox. Și nu întâmplător l-am menționat pe vulpoi la urmă, ci pentru că tot despre animale este și cartea aceasta, nou tradusă în limba română de către scriitorul Florin Bican, tot un fel de Roald Dahl, dar român de-al nostru. Însă dacă Fox era doar viclean și încă doar cu cei prea lacomi și naivi, având însă și calitatea de a-și iubi din toată inima sa de vulpoi familia numeroasă, ei bine, animalele din această carte sunt toate fioroase, scârboase sau cum se spune și în titlu, de-a dreptul spurcate. 

De exemplul, porcul din Anglia, altminteri din calea-afară de deștept, dându-și seama că este hrănit doar pentru a servi cândva drept hrană pentru oameni, nu are nicio ezitare în a-și devora stăpânul, ca să prevină propriul său sfârșit. Dar dacă am putea concepe că porcul a fost în legitimă apărare, apoi crocodilul Crocky-Wock, care mănâncă câte șase copii deodată, sau scorpionul pus pe mușcat copiii de fund, nu cred că mai au nicio scuză. 

Discutabil ar fi cazul furnicarului care i-a dat o lecție, prin îngurgitare, unui copil excesiv de răsfățat. Despre cum au stat lucrurile în cazul leului, al porcului spinos, al vacii, al broscoiului, al melcului și nu în ultimul rând al temutului monstru din burtică, rămâne să decideți voi, ca cititori cu judecată cum nu mă îndoiesc că sunteți. Ah, și-n caz că vă sperie vreunul dintre ei, vă spun de-acum, sunt doar personaje într-o serie de povești. Deși, cu siguranță rămâne indicat, ca în viața reală să fiți atenți la animale, căci nu toate sunt de fel prietenoase, ci unele dintre ele pot fi cu adevărat periculoase.