Într-o toamnă, pe când făcea curat în grădină, leul găsește printre frunzele moarte o pasăre rănită ce se uita cu jind la suratele ei ce își luau zborul în țările calde. Făcându-i-se milă de ea, o pansează și o ia acasă la el să o îngrijească până la însănătoșire. Până s-a făcut bine pasărea, a venit iarna. Iar leul a ținut-o în continuare sub acoperișul său. S-au împrietenit foarte puternic. Nu făceau nimic unul fără celălalt. Așa a trecut iarna, primăvara și vara. Toamna însă, când pasărea și-a văzut din nou suratele plecând, s-a întristat foarte tare. Atunci leul, deși i se rupea sufletul, i-a dat voie să plece și ea cu celelalte păsări. Iarna următoare a fost foarte grea pentru leu. Dar odată cu venirea primăverii, vechea sa prietenă s-a întors la el și au petrecut din nou împreună până la venirea următoarei toamne. 

Leul și pasărea este o poveste simplă și foarte foarte scurtă, dar deosebit de emoționantă, despre prietenie, despre puterea sufletului curat și a bunăvoinței, despre fragilitatea diferențelor aparent imposibil de înțeles, dar și despre puterea glasului sângelui. Deși se citește în maxim cinci minute, ea va dăinui în minte și-n suflet mult și bine. Iar minunatele desene semnate de autoarea Marianne Dubuc te vor chema să te întorci la ele de nenumărate ori, mai precis de câte ori ți se va face dor de ceva frumos atât pentru ochi cât și pentru suflet.