După ce au finalizat monumentala lucrare The Story of Civilization (Povestea civilizației), istoricii Will și Ariel Durant, laureați ai Premiului Pulitzer, s-au gândit să contragă rodul cercetării lor de zeci de ani într-o carte mică, bine sintetizată și accesibilă tuturor cititorilor. Astfel a luat naștere cartea sau mai degrabă placheta Lecțiile istoriei, în care cei doi, departe de a emite pretenția de a fi sistematizat 5000 de ani de istorie, cultură și civilizație umană în cele puțin peste o sută de pagini, își propun, și în mare măsură și reușesc, să dezvăluie celor interesați, mecanismele după care funcționează istoria, filozofia istoriei și bineînțeles, lecțiile acesteia. 

Astfel, ei demonstrează cu argumente solide că istoria civilizațiilor comportă un aparent straniu paradox: deși se repetă în linii mari la intervale mai lungi sau mai scurte de timp, lăsând cumva posibilitatea istoricilor de a prevedea viitoarele paradigme istorice, totuși ea rămâne în totalitate sub semnul relativității, și aceasta pentru simplul fapt că protagoniștii ei sunt oamenii, iar aceștia au o natură foarte schimbătoare. Cumva cele două părți ale așa-zisului paradox se întâlnesc undeva la mijloc, în sensul că, tocmai din cauza naturii umane schimbătoare se petrec marile schimbări în istorie; tocmai pentru că oamenii sunt construiți să oscileze mereu între o extremă și alta, națiunile trec succesiv prin perioade de glorie și decădere, de belșug și ruinare, de război și pace, de puritanism și sexualitate deșănțată, și așa mai departe.

Care ar fi principala lecție a istoriei? Aceea că, inevitabil, când paradigma istorică aflată în desfășurare, va ajunge la apogeu, va cădea și va fi urmată de una aflată la celălalt pol al naturii umane. De exemplu: dacă perioada în care trăim se definește prin tendința spre laxism moral, în momentul în care promiscuitatea va atinge cota maximă, se va trece firesc și natural la o nouă ordine umană, bazată pe scrupulozitate; dacă tendința este astăzi ateismul, mâine va fi misticismul, dacă azi ne bucurăm de o oarecare pace, cu siguranță aceasta va fi cândva întreruptă de un război devastator. Așadar, istoria se repetă oricum, și nu neapărat din cauza că nu ne-am fi însușit trecutul, ci pentru că natura umană, prin insuși caracterul ei instabil, este condamnată să repete aceleași greșeli.