Yasunari Kawabata este unul dintre cei mai importanți scriitori japonezi ai secolului XX. Alături de bunul său prieten Yukio Mishima, a reușit să repună literatura japoneză pe harta literară a lumii și uneori chiar să o impună ca „trend” în preferințele cititorilor europeni, dar și a criticilor literari cu influență. Așa se face că Yasunari Kawabata este primul scriitor japonez care a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1968.
Ajuns la vârsta de cincizeci de ani, Kawabata se hotărăște să își publice operele complete, iar cu acest prilej, mergând înapoi pe firul manuscriselor sale vechi, ajunge la primele două scrieri ale sale pe care, remarcând că nu sunt cu totul lipsite de valoare literară, se decide să le includă în mărețul proiect. Este vorba despre un jurnal pe care îl ținuse la vârsta de șaisprezece ani, în care își notase întâmplări, stări și sentimente din preajma nefericitului eveniment al morții bunicului său, și o serie de alte „fragmente de jurnal” (pe care le va reuni în Adolescentul), redactate în anii de liceu, în care scrisese gânduri și amintiri despre unul dintre colegii săi, Kiyono, mai mic decât el cu doi ani, de o frumusețe rară, de care se atașase într-o manieră apropiată de ceea ce astăzi am putea numi o relație homosexuală. Numai că în cazul acestora, iubirea sinceră ce îi legase ani de zile, nu s-a transformat niciodată într-o relație sexuală, atracția fizică pe care o simțeau unul față de celălalt manifestându-se doar printr-o serie de atingeri cu tentă vag erotică, îmbrățișări și scurte sărutări, mai curând naive, adolescentine.
Într-adevăr, cele două manuscrise din adolescență, pe lângă faptul că nu sunt nici pe departe lipsite de valoare literară, având o doză considerabilă de poezie, au alte două valențe care le fac demne de numele autorului lor: prima este dimensiunea autobiografică, ce ne descoperă sufletul sensibil și vulnerabilitățile unui adolescent cu o viață nu tocmai prietenoasă, trăsături ce aveau să stea la baza piramidei personalității acestuia de peste ani; iar a doua este dimensiunea culturală, cele două scrieri mustind de referințe despre tradițiile, obiceiurile și credințele japoneze. Cu totul inedită este relatarea privind nașterea și dezvoltarea unei secte religioase de tip mesianic și milenarist, ce își propunea să detroneze budismul milenar și să revoluționeze Japonia din punct de vedere spiritual.
