Dragi copii, poate vă mai amintiți de Jup, pisoiul de soi, care în prima carte despre aventurile sale a încercat să zboare. În această a doua carte el se confruntă, nu atât cu o nouă aventură, cât mai degrabă cu o nouă provocare. Trebuie să aleagă între ceva ce-i place foarte mult și ceva ce nu prea îi place. Mai exact, între un bol cu budincă de lapte de nuci cu scorțișoară, care este preferata sa, și o repriză de pieptănat, smotocit și coafat, activitate care nu este tocmai pe placul lui, mai cu seamă pentru că Maria, cea responsabilă cu toaleta sa, îl face de fiecare dată să arate mai degrabă ca o pisicuță. Ori, el este un pisoi, și încă unul de soi. 

Cum a ajuns Jup să fie nevoit să aleagă între cele două? Simplu, i s-a întins o capcană: pentru că a fugit și s-a ascuns când a simțit că-i rost de o repriză de smotoceală ce implică pieptene, perii și biluțe colorate, Maria l-a îmbiat cu o porție de budincă. Așadar, dacă s-ar fi lăsat condus de pofta sa nestăpânită, ar fi trebuit să accepte și continuarea, adică ședința de coafat. Și cum decizia era deosebit de grea, a dat mai întâi fuga la prietenul său cel mai bun, dulăul Jack, să îi ceară sfatul său înțelept. Ce lecție de viață i-a servit acesta și mai ales ce alegere a făcut Jup, rămâne să descoperiți voi, citind cartea până la final.  

Știu că sunteți mici și poate acum nu vă spune mare lucru, fiind mai atrași de partea haioasă a acestei povești, cum este și normal de altfel, dar vă sfătuiesc să vă notați undeva sau să țineți minte cuvântul „sacrificiu”, pe care îl veți întâlni în discursul înțeleptului Jack. Iar peste ani și ani să căutați în dicționar înțelesul său. Și o dată înțeles acest cuvânt, să vă folosiți de el de fiecare dată când veți fi puși în fața unor situații dificile.