Universul este un loc vast, plin de galaxii, sisteme solare și planete locuibile. Nici numărul speciilor extratereste inteligente nu este mic. Iar majoritatea ne este adversară și superioară tehnologic. FCA (aka Forțele Coloniale de Apărare) recrutează în nebunie voluntari pământeni care să lupte pentru apărarea coloniilor de oameni împrăștiați prin vastul univers. Se iau numai bătrâni, care și-au trăit viața și așteaptă să moară, li se promite tinerețe (nu fără bătrânețe) și, la sfârșitul serviciului în armată, o nouă viață pe una dintre colonii. Parcă ideea asta a fost cea mai frumoasă din tot conflictul la care am luat parte vreme de 200+ pagini. Nu tinerii sunt luați, fiindcă ei trebuie să trăiască. Sau nu numai din cauza asta; poate mai degrabă deoarece bătrânii sunt mai dispuși să se înroleze și să piară în luptă când și-au trăit deja viața și nu-i mai așteaptă nimic în afară de decrepitudine și moarte. În plus, au un trecut mai bogat, care-i ajută să-și păstreze umanitatea și simțul moral intacte, fiindcă războiul are prostul obicei de-a se amesteca mult în cele două. Războiul bătrânilor este o combinație foarte bună de conflicte etice care mai de care, prietenie, glume despre bătrâni, salturi în universuri paralele, moarte incredibil de monstruoasă, o oareșce poveste de iubire și creaturi cu multe tentacule. Una peste alta, cartea nu abundă de detalii tehnice care obosesc cititorul neobișnuit cu literatura SF, deși nu le lasă cu totul pe dinafară. Se citește foarte ușor și nu dezamăgește (deloc!)
