Viața micuțului James Hanry Trotter a cunoscut într-un interval de timp relativ scurt trei etape cât se poate de diferite una de cealaltă. Până la vârsta de patru ani, a trăit alături de părinți o viață liniștită, fără niciun neajuns. După moartea bizară a părinților săi, când este luat în grijă de groaznicele sale mătuși, Sponge și Spiker, începe un coșmar ce nu pare a mai avea sfârșit, James fiind în permanență jignit și exploatat de cele două cotoroanțe. Dar cea mai intensă și interesantă perioadă este fără doar și poate cea începută odată cu apariția în grădină a unei piersici uriașe în sâmburele căreia își făcuseră casă: un greiere, un miriapod, o râmă, un vierme de mătase, o păienjeniță, o buburuză și un licurici, toți având dimensiuni gigantice. Împreună cu aceștia, James pornește într-o călătorie cum nu a mai fost alta și cu siguranță nici nu va mai fi, traversând Oceanul Atlantic, din Anglia până în Statele Unite ale Americii, având pe post de vehicol, uriașa piersică, într-un itinerariu deloc lipsit de peripeții.
În James și piersica uriașă, imaginația lui Roald Dahl pare să nu cunoască limite și nici reguli ce țin de stereotipuri. Personajele sale sunt cât se poate de originale și nonconformiste, iar mesajul principal este acela că deosebirile nu ar trebui să ne despartă, ba dimpotrivă, să ne unească. Și fiecare să contribuie la bunăstarea comunității cu ceea ce are mai bun, astfel încât toată lumea să trăiască în pace și bună înțelegere.
