André Breton a debutat ca scriitor la doar optsprezece ani, însă apoi s-a dedicat studiului medicinei și psihiatriei. În 1916 s-a alăturat curentului dadaist. Mai târziu, împreună cu Philippe Soupault, Louis Aragon, Paul Éluard și Pierre Reverdy, Breton a fondat suprarealismul, ale cărui principii le-a enunțat în manifestele sale. Așadar, un scriitor de secol trecut care a răspuns provocărilor vremii așa cum a știut mai bine, supraestimând realitatea prin perspective fascinante care au dat naștre mai multor volume de poezie, proză și eseuri.

Despre „Iubirea nebună”, volum lansat la editura Polirom se spune că este încă o carte de ținut aproape, pe noptieră, pe masa din bucătărie sau în așteptările cotidiene. Volumul promite să ne ademenească într-un univers în care bărbatul și femeia nu sunt atrași magnetic unul spre altul decât introducând între ei o urzeală de incertitudini mereu reînnoite. O lume în care dragostea pentru celălalt crește în fiecare zi mai mult, dar nu lipsită de provocările necesare și jocurile aproape fără de sfârșit dintre îndrăgostiți.

Cât de nebună poate fi iubirea? Ce efecte devastatoare și în același timp tămăduitoare aflăm în poveștile adevărate cu iubire? Volumul „Iubirea nebună” încearcă un răspuns de avut în vedere.