Într-o zi, căutând prin pod insignele vechi ale bunicului său, pentru un proiect la școală, Simon surprinde momentul în care tatăl său aruncă în pod pendula veche de pe peretele din living și apoi asistă la discuția dintre limba cea mare și limba cea mică a pendulei, aflând astfel că, fără pendulă nu va mai exista timp și ca atare, nu se va mai întâmpla nimic important și astfel nici nu se va mai consemna nimic în istorie. Într-un moment de temeritate se hotărăște să salveze istoria, cum altfel decât oferind pendulei o nouă șansă. Așa că, fură pendula din pod, o pune într-o geantă mare și iese în stradă cu gândul de a face istorie. I se va alătura, bineînțeles, fără voia lui, surioara lui mai mică, Magda. Apoi se vor împrieteni cu o pisică neagră pe care o vor numi Norocica și cu o frunză de gutui pe care o vor numi Nina. Și ca din pământ, își va face apariția și Marele Pârș, care va încerca să îi ajute să facă istorie. Nu va reuși însă decât să semene între ei confuzie. Tot pendula va readuce liniștea în grupul dezertorilor de acasă, iar după o zi demnă de a intra în istorie, totul, dar absolut totul, va reveni la normalitate. 

Istoriioare-le Laurei Grünberg sunt din cale afară de haioase și, mai mult decât atât, sunt foarte foarte diferite față de poveștile clasice. Și aceasta deoarece ea scrie în limbajul „de azi” al copiiilor, fără a se sinchisi de riguroasele norme ale limbii literare, având însă grijă să le menționeze, acolo unde dinamica poveștii impune încălcări flagrante ale gramaticii în vigoare. Iar pentru ca povestea, sau mai bine zis, istoria depănată în această carte să fie cât mai vie și mai credibilă, aceasta a fost împodobită de ilustrațiile minunate semnate de Stela Lie.