Un titlu mai mult decât incitant pentru noul volum semnat de prozatorul Bogdan Suceavă. Un volum de eseuri-memorii pornind de la destinul tragic al unor manuscrise, fie celebre, fie cu relevanță personală. Bogdan Suceavă discută ipotetic despre pierderile culturii umane după dispariția sau distrugerea atâtor cărți care ar fi putut poate schimba în bine cultura occidentală.

Zeci de exemple, pornind de la distrugerea bibliotecii din Alexandria sau incendierea bibliotecii municipale din București în timpul revoluției, până la confiscarea de dictaturi a unor manuscrise sau pierderea lor din neatenție și ghinion. Bogdan Suceavă scrie despre cărți distruse sau pierdute de-a lungul timpului și despre care doar știm din alte surse foarte puțin, sau poate doar bănuim. Jucăuș, autorul intră în acest rol de detectiv atemporal și încearcă uneori câteva exerciții ipotetice. Ce-ar fi fost dacă? Cum ar fi arătat, oare pe cine ar fi influențat? Și tot așa. Un joc cu istoria lui dacă ce stârnește imaginația și te pune pe gânduri.

Cert e că după ce ai citit acest volum realizezi că numărul cărților pierdute este imens. Căutarea lor, biografia acelor titluri antice celebre despre care doar bănuim că au influențat esențial cultura europeană e un joc periculos, ipotetic, însă un joc intelectual care necesită bibliografii imense și o cultură generală cât mai bogată. Citiți cartea acesta și ca pe o invitație la lectură, fie ea și pe urmele mansucriselor pierdute.