Zmeul de hârtie al lui Floyd a rămas înțepenit într-un copac. Fiind jucăria lui preferată, acesta a încercat să-l dea jos, aruncând mai întâi cu un pantof, apoi cu celălat. Dar și aceștia s-au înțepenit. Așa că l-a aruncat în copac pe motanul Mitch, să elibereze și zmeul și pantofii. Dar și el a rămas fix unde a fost aruncat. Au mai fost aruncate: o scară, împrumutată subtil de la un vecin, pentru a readuce motanul cu picioarele pe pământ, o cutie de vopsea care să dea jos scara, o rață pentru cutia de vopsea, un scaun pentru rață, bicicleta prietenului său pentru a elibera scaunul, chiuveta pentru a da jos bicicleta, ușa de la intrare pentru a recupera chiuveta. Și nu vă mai spun decât că „eroul” a fost un mic fierăstrău care a făcut ca zmeul să cadă din copac. Floyd s-a bucurat atât de tare încât și-a luat zmeul și a plecat acasă. Nici nu l-a mai interesat că în urma sa a rămas un copac din care nu lipseau un lăptar, și-un pompier, o balenă și-un urangutan, un vapor și-un camion.

Această carte a lui Oliver Jeffers ar fi trebuit să fie însoțită de avertismentul: „Atenție! Poate provoca hohote involuntare de râs”. Cât despre morală, cred că aceasta ar fi legată de maniera în care alegem să rezolvăm lucrurile, de conștientizarea unor riscuri și nu în ultimul rând de a atitudinea față de problemele reale în voia sorții.