Însemnările Piei Alimăneștianu din timpul ocupației germane oferă o perspectivă directă, netrucată și dură asupra unui oraș căzut în mâinile inamicului. Bucureștiul părăsit de administrație, rege și parlament, părăsit de știri și de informații dinspre Moldova, lăsat pradă filogermanilor, colaboraționiștilor și trupelor germane și bulgare care pun stăpânire peste tot. Oamenii sunt arestați, poliția militară face razii peste razii pentru a pune mână pe orice poate fi valorificat. Știrile sunt puține și cenzurate, panica și disperarea e mare.

Când te numești Alimăneștianu și ești sora lui Ion I.C. Brătianu, totul devine din ce în ce mai dificil. Trădătorii și spionii mișună în jurul casei și în cercul de prieteni. Scriitorii români participă benevol la razii alături de trupele inamice, o parte din politicieni sărbătoresc de parcă România câștiga războiul, iar o capitală înfrântă nu li se pare decât un gest de normalitate în contextul intrării armatelor românești în conflict de partea rușilor.

Tot tabloul e dezolant și te face să te gândești de două ori la anii Primului Război Mondial. Cărticica aceasta de memorii e foarte importantă și merită citită de orice pasionat de istorie.