Scriitorul islandez, Jón Kalman Stefánsson, își încheie Trilogia fiordurilor cu un roman ce ne aduce mai aproape de singurătatea vieții islandeze, Inima Omului. O carte în care frigul și căutarea căldurii prin iubire spun povestea unui băiat îndrăgostit de o fată cu părul roșu ca focul, salvat fiind de aceasta. Ceea ce putem remarca la scriitura lui Stefánsson este capacitatea acestuia de a da sens vieții în pustietatea frigului islandez. Găsim în carte frumoase poetici despre oameni, despre moarte, despre viață, despre împliniri, despre pierderi și alte dimensiuni ale unei existențe „înfrigurate”, așa cum are parte eroul romanului.
Mi se pare că autorul islandez, prin personajele sale, caută răspunsuri la singurătatea și frigul de zi cu zi, iar moartea este o temă predilectă în romanele sale. Ni se oferă porții de sensibilitate omenească, dar și de căutări existențiale în inima ghețurilor. Până și acolo se nasc poetici ale vieții.