„Inima întunericului” este una dintre cele mai controversate cărți scrise de Joseph Conrad. În acest volum este relatată experiența lui Conrad în calitatea sa de comandant de vas cu aburi în apele fluviului Congo, cel mai mare fluviu din Africa. La acea vreme zona Congo era organizată sub forma unui așa-zis Stat-Liber al Congo-ului (Free State of Congo), in facto, o colonie belgiană. Cartea a fost scrisă în anul 1890, când coloniasmul era în plină ascensiune. Coloniasmul definește o serie de fenomene ce implică cucerirea și controlul politic sau economic al unei țări asupra altei țări.
Conrad se folosește de vocea lui Marlow, un personaj fictiv, pentru a depăna firul narativ, fiind o povestire în ramă. Marlow se află la bordul unei ambarcațiuni ce navighează pe Tamisa și le povestește mateloților despre experiența sa ca transportator de fildeș în Congo. Din această carte se poate vedea modul cum colonizatorii îi tratau pe localnici. Conrad îi prezintă ca fiind niște barbari fără o limbă a lor și complet lipsiți de inteligență, lucru ce i-a atras ulterior și numeroase critici. În povestirea lui Marlow apare un un substitut al personajului principal, Kurtz, un căutător de fildeș. Kurtz este un personaj grotesc și are o reputație de om crud, satanic, demn de orice dispreț. Totuși, când Marlow întâlnește oameni ce l-au cunoscut, în special pe vărul său – un jurnalist, și logodnica sa, are impresia că vorbește despre un alt om față de cel pe care l-a cunoscut în junglă. În ciuda faptului că Kurtz era un om malefic, acesta avea o logodnică ceea ce îi stârnește curiozitatea lui Marlow, dorind să o cunoască pe cea care a putut iubi un asemenea om.
Prin urmare, „Inima întunericului” este o carte despre dualitatea umană și despre cum suntem percepuți de către cei din jurul nostru, dar și despre cum îi percepem, la rândul nostru, pe cei din jur.
