Industria liniștirii adulților, volumul de debut al tinerei poete Anastasia Gavrilovici a obținut anul acesta Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – Opus Primus, în cadrul manifestărilor anuale dedicate poetului național, desfășurate la Botoșani și Ipotești în preajma zilei de 15 ianuarie.
Încă de la decernare, o seamă de voci din rândul scriitorilor au contestat alegerea juriului, acuzând-o pe laureată de „limbaj indecent” în poezie. O remarcă complet nejustificată, poeta nefăcând altceva decât să folosească cât se poate de justificat cuvinte din câmpul lexical al sexualității, în poeme de revoltă față de nedreptățile sociale, față de atitudinile sexiste ale pseudo-bărbaților cu probleme de libido, față de ipocrizia și pudibonderia nejustificată a fals-puritanilor ce pozează în jandarmii morali ai societății și față de absurdul lumii în general.
De altfel, poezia Anastasiei Gavrilovici nu este altceva decât o funie groasă, împletită dintr-un strigăt de revoltă, frustrare și neputință, acut și strident, și un suspin închinat fragilității și vulnerabilității femeii într-o lume rămasă în continuare „a bărbaților”, eliberat în intimitatea sinelui sau a așternutului. Funie pe care cititorul se poate cățăra spre a se salva din noroiul lumii acesteia. Revenind la problema limbajului, este remarcabil cum poeta reușește să uzeze de absolut toate registrele lexicale ale limbii române, și în același timp să dea naștere unui discurs poetic cât se poate de echilibrat, transmițând un mesaj concret a cărui nume de cod este „luciditatea”.
