De fiecare dată când povestesc cu un prieten sau un cititor în librărie despre un mare scriitor pe care celălalt nu l-a citit, primesc următoarea întrebare: cu ce e mai potrivit să încep. Și iată că pot răspunde fără să stau pe gânduri în privința lui Márquez: Incredibila și trista poveste a candidei Eréndira și a bunicii sale fără suflet e volumul potrivit pentru a cunoaște acest mare scriitor sud-american. Un volum de proză scurtă cu vreo trei bijuterii pe care după ce le-ai citit nu poți să le mai uiți și care îți fac un chef nebun să citești Márquez și să citești literatură cu adevărat valoroasă.
Imaginația lui Márquez e teribilă și de o cruzime fără chipuri: citim despre un înger bătrân căzut în curtea unor oameni și care e supus la cazne nenumărate și își duce zilele în tăcere închis într-o cușcă pentru găini. Citim povestea unui înecat uriaș care, dus la mal și luat în casa unei familii sărmane pentru a fi petrecut cum se cuvine pe lumea cealaltă, stârnește fiori în rândul femeilor și face din viața bărbaților din sat un adevărat chin și motiv de neliniști și gelozie. Vase fantomă naufragiază peste sat ghidate la mal de tineri singuratici. Și povestea tristă și dureroasă a Eréndirei, o tânără cum rar a văzut deșertul, obligată să fie prostituată pentru tot restul vieții pentru a plăti bunicii sale o datorie fără capăt și la care lumea face coadă și e în stare de violență și crimă. Pentru că trebuie spus cititorilor că frumusețea și gingășia fetei sunt la fel de celebre precum răutatea și vitalitatea vrăjitorească a bunicii – o cotoroanță care trăiește din visele și blestemele tinereții sale.
Proze magice, cu făpturi și evenimente la limita dintre realitate și vis, cu ținuturi sărăcăcioase peste care norocul și blestemul lovesc aiurea și pleacă subit. O literatură care cucerește și care dă dovada unei ingeniozități unice și greu de egalat.
