Zece proze scurte despre efectele războiului asupra oamenilor și asupra mediului. Un soi de texte de avertizare că dincolo de războiul din tranșee, există un război al supraviețuirii minții și trupului, care continuă mult timp după ce conflictul militar și-a epuizat ultimele salve de tun. Sunt proze de mici dimensiuni, despre militari care cedează psihic înspăimântați de ororile conflictului, care nu-și mai găsesc un rost, întorși acasă acolo unde sunt priviți ca eroi sau ca victime ale unui război sfânt. Soldați care-și privesc pentru prima dată în ochi inamicii luați prizonieri și își dau seamă că sunt tineri muncitori sau elevi, la fel ca ei, duși către malaxorul tranșeelor din Primul Război Mondial.

Prozele lui Erich Maria Remarque sunt proze triste, unele dramatice, altele depresiv-melancolice, proze care nu caută eroi sau mituri sau fapte de arme de excepție. Sunt proze despre înfrânți care caută să supraviețuiască lumii de după război. Unii reușesc, alții își pierd mințile sau se închid în ei refuzând să mai recunoască vreodată pe cineva și ceva din lumea de dinainte.

Așa că dacă nu ați citit până acum vreunul dintre romanele celebrului prozator german, cărticica aceasta e numai potrivită pentru o introducere în opera sa. Se citește repede și oferă cititorului câteva frânturi din lumea descrisă de Remarque: o lume dură, violentă și în același timp extrem de fragilă și emoțională.