România și Bulgaria. Două țări vecine, care de-a lungul istoriei, fie au fost aliate în războaie, fie și-au disputat teritorii, fie au împărtășit regimuri politice identice, fie au intrat la braț în Uniunea Europeană, fie au împărțit locurile rușinoase în diverse clasamente mai mult sau mai puțin oneste. Cu toate acestea, schimburile culturale, mai ales în zilele noastre, sunt încă extrem de reduse. Foarte puțini autori bulgari sunt traduși în limba română și la fel de puțini scriitori români în limba bulgară. Și acest fapt este cât se poate de regretabil, întrucât cu siguranță am avea multe de învățat unii de la ceilalți.

Intuind acest minus, Casa de editură Max Blecher, după ce în anul 2016 ne-a făcut cunoștință, prin intermediul traducătorilor Claudiu Komartin și Lora Nenkovska, cu poetul Ivan Hristov și implicit cu un gram din poezia bulgară contemporană, revine anul acesta cu o nouă traducere, semnată de aceiași,  a unui alt poet bulgar de excepție, Gheorghi Gospodinov. 

Ce anume îl face pe acesta excepțional? În primul rând estetica discursului poetic, care poate fi descrisă prin simplitatea formulării și minarea versurilor cu imagini încărcate de sens, ceea ce face ca, la întâlnirea cu acestea, cititorul să fie propulsat către o perspectivă nouă a realității, către o înțelegere diferită, mai lucidă, a vieții. De asemenea, acest tip de estetică, face ca temele cele mai uzate din punct de vedere al utilizării lor, cum ar fi iubirea, natura, istoria, mitologia sau religia, să capete în poezia sa, atât noi valențe, uneori nebănuite, cât și o anume prospețime ce cucerește toate palierele receptării artistice.