"am luat cu mine cărţi, trabucuri şi vodcă. Celelalte lucruri – spaţiul, liniştea şi singurătatea – erau deja acolo."

Sylvain Tesson, pe care-l ştim ca pe un călător neobosit, un vânător de distanţe, alege de această dată să se stabilească într-un singur loc timp de 6 luni: taigaua siberiană din împrejurimile Lacului Baikal. Dintre toate locurile văzute, traversate, ştiute, Tesson preferă să trăiască aici, în izolare aproape totală, într-o cabană primitivă, într-un decor care a fost mereu un "acasă" pentru toţi inadaptaţii şi exilaţii lumii. Siberia, un spaţiu prin excelenţă al penitenţei, este pentru el un loc al fericirii, al liniştii şi al introspecţiei. Vodca, cărţile şi cei doi câini luaţi în grijă, îi sunt cei mai buni prieteni în aceste 6 luni de pustnicie. Cartea aceasta, o oglindă a frumuseţii locurilor, reflectă în egală măsură şi o bogată activitate lăuntrică.

Simplitatea în care vieţuieşte este relatată în jurnal într-un mod care te-ar putea determina să întorci spatele societăţii. Autosuficient, lucid şi visător, idealist şi critic, Tesson portretizează un mod de viaţă pe care l-au mai încercat şi alţi “inadaptaţi” asemeni lui (vezi Christopher McCandless). Izolarea în sălbăticie ar putea fi o variantă de luat în calcul în ecuaţia libertăţii.