În cafeneaua tinereţii pierdute e o plimbare prin Paris pe urma unei femei fantomatice. Parisul însuși apare aici ca situat jumătate în închipuire, jumătate în realitate. Romanul lui Patrick Mondiano este romanul boemei, al poveștii de dragoste între Roland și Louki, pentru ca, în cele din urmă, să fie romanul zonelor neutre ale orașului: ”no man’s land-uri unde te găseai la graniță cu toate locurile, în tranzit perpetuu sau chiar suspendat în așteptare”. Aceasta fiind și descrierea cea mai potrivită a atmosferei stranii în care te captează cartea.