Imperiul pisicilor poate fi cartea ce descrie din multiple perspective, „cea mai bună dintre toate lumile posibile”. Păi cum altfel să numești o lume în care Dumnezeu, în toată atotputernicia sa, își pierde pisica și vine persoanl pe pământ pentru a-și face rost de alta, și în care nici dracul nu e chiar așa de negru, ci doar șeful unui buncăr secret cu intrare din pădurea Băneasa; o lume în care Iisus vine pentru a doua oară pe pământ, este omorât într-un accident de mașină, înviază din nou și drept răsplată este luat drept zombie de către niște puști puși pe fapte mari; o lume în care masturbarea poate genera catastrofe planetare doar de dragul efectului de fluture? Ah, am uitat să vă mai spun că în această carte se face destul de mult sex, dar nici nu ar fi fost de menționat, dat fiind firescul cu care este privit acest fost tabu. V-am spus numai așa, ca să vă previn să nu citiți prin zone tabu. Și am mai spus-o așa, de sufletul pudicilor, ca să nu citească și să se piardă. Să rămână ei în sfera lor de puritate ce le garantează o trecere mai fericită prin lumea reală, adică prin cealaltă „cea mai bună dintre toate lumile posibile”.

Sau poate era mai simplu să zic, sloganicește: Această carte este un pamflet și trebuie luată ca atare. Cum tot un pamflet este și această zicere despre cartea cu pricina, și tot ca atare trebuie luat și acesta. De pamflet, zic. Altfel spus, lectură plăcută cu sughițuri de râs pe măsură!