Ranciere este unul dintre cei mai importanți filosofi contemporani de origine franceză iar traducerea lucrării sale, Împărtășirea Sensibilului, deschide calea multor discuții pe marginea politicii și a esteticii. Îmbinarea celor două teme, deși ar putea să pară neobișnuită, este mediată de conceptul care dă și titlul cărții, cel de împărtășire a sensibilului. Deși extrem de greu de tradus din limba franceză, unde partage are multiple semnificații ce par a scăpa limbii noastre, conceptul trimite la o idee extrem de profundă ce străbate atât terenul politicii cât și cel al esteticii. În timp ce politica se va ocupa de o împărțire a lumii sensibile între membrii unei anumite colectivități, fiecare având locul și rolul lui specific, estetica va reprezenta una din modalitățile prin care omul poate să ia contact cu lumea, prin artă și prin metodele ei specifice de exprimare. Cele două se vor intersecta adesea, motiv pentru care vom întâlni o dimensiune politică a esteticii (Doamna Bovary și Educație Sentimentală sunt văzute ca fiind „democație în literatură” întrucât nu instruiesc cititorul ci doar îi descriu o anumită situație acesta având libertatea de a alege ce vrea să păstreze din lectura sa) dar și o dimensiune estetică a politicii.
Stilul lui Ranciere este unul greu de digerat însă, odată ce dificultățile conceptuale sunt depășite, se poate vedea cu ușurință profunzimea unei gândiri filosofice mature.
