Să ne imaginăm ce s-ar întâmpla atunci când Regele Lear, eroul shakespearian, și Aksenti Ivanovici (autointitulat Rege al Spaniei), celebrul personaj al lui Gogol, și-ar da mâna. Un astfel de instantaneu propune autoarea suedeză Selma Lagerlöf în sfâșietorul roman „Împăratul Portugaliei”.
Reeditarea acestui volum, apărut la editura Humanitas de curând după o primă ediție din 2012, ne pune din nou față în față cu un erou în țesătura cărui destin aflăm fire și noduri din personaje precum Lear, Aksenti Ivanovici sau chiar breazul Don Quijote.
Romanul spune povestea lui Jan Andersson, zilier sărac din ținutul Värmland, și a declinului său într-o nebunie menită să-i aline suferința pricinuită de singura sa fiică, Klara Gulla. Constrânsă de sărăcia și datoriile părinților săi, Klara își abandonează tatăl la vârsta de 18 ani, plecând la muncă în Stockholm pentru a strânge banii necesari achiziționării pământului pe care se află coliba părintească. Acest sacrificiu inițial al tinerei Klara devine la scurt timp mobil generator de fantezie pentru Jan. Nemaiprimind nicio scrisoare sau veste de la Klara de mai bine de un an și bazându-se pe diversele zvonuri interpretate greșit de acesta, Jan va crede cu toată tăria pe parcursul întregului roman că fiica sa, Klara, a ajuns negreșit împărăteasa Portugaliei, lucru care îl va transforma implicit din zilier în împărat al Portugaliei.
Iată așadar paralela cu Aksenti Ivanovici, celebrul personaj al lui Gogol, funcționar, care devine (cel puțin în propria fantezie) regele Spaniei. Morile de vânt ale lui Jan sunt ierarhiile sociale pe care acesta nu le mai respectă: se autoproclamă împărat, se așază în secțiunea oamenilor bogați din biserică, stă în capul meselor festive la care este invitat sau chiar își intonează propriul imn regal de câte ori își face apariția în public. Dragostea nerăsplătită pentru Klara îl apropie uneori de profilul regelui Lear, care ar fi așteptat, mai mult decât orice, o dovadă a iubirii din partea Cordeliei, mezina. Iubirea nețărmurită pe care i-o poartă fiicei sale se apropie de iubirea hristică, Jan sacrificându-și zilnic câte un dram de rațiune și de coerență pe lemnul fanteziei, căci nimeni și nimic nu îl va putea trezi la realitatea cruntă, nimic nu va tulbura relația lor predestinată.
Împăratul Portugaliei se citește dintr-o suflare, fiind un roman de dimensiune medie (sub 250 de pagini), plin de umor și scene emoționante; vă veți simți, pe parcursul lecturii, ca un acrobat pe sârmă, gata oricând să cadă în golul tragicului. Dacă totuși se întâmplă să alunecați, nu vă faceți griji, Selma Lagerlöf a pregătit și o plasă de siguranță, una a sentimentelor de evadare, de fantezie, de iubire.
